Discursuri

[...] Am mers pâna la a presupune ca, poate, medicii îsi închipuie ca oamenii politici îsi îndreapta adeseori gândurile catre medicina, ceea ce ar fi cu siguranta o binefacere, caci ei ar afla ca exista cel putin un domeniu în care bunavointa lor ar cunoaste limite de netrecut, mai ales acelea ale legilor naturale, pe care nu ar putea sa le violeze fara a fi pedepsiti, sau ca medicii si-ar putea îndrepta privirea spre politica, caci nu cunosc o cariera mai glorioasa pentru patrie decât aceea pe care a facut-o un anumit medic într-o anumita tara. [...]
Citeste mai departe

[...] Am câstigat razboiul pentru ca sentimentul înfrângerii coplesise armatele inamice si, drept urmare, reprezentantii legali ai tarilor lor au fost obligati sa accepte termenii pacii formulati de noi. Dar, si este un fapt deosebit de important, pentru întreaga psihologie a vietii internationale imediat de dupa semnarea Tratatelor de Pace, ca noi am câstigat razboiul, fara ca principalii nostri adversari sa fi avut senzatia ca l-au pierdut. Majoritatea tarilor care au câstigat razboiul au suferit ocupatia inamicului si distrugerea bogatiilor pe care o presupune o asemenea ocupatie, ca sa nu mai vorbim de starea de spirit creata de impunerea cu forta a unui jug strain. [...]
Citeste mai departe

[...] Primul fapt de remarcat este acela ca tratatele de pace au fost imperfecte. Ele au fost criticate din punctul de vedere al modului în care au fixat frontierele. Nu ma voi ocupa aici de aceasta chestiune. Nu doresc sa intru în probleme de ordin local, ci sa ramân în domeniul marilor probleme internationale. [...]
Citeste mai departe

[...] Trebuie sa admitem ca în ultimul timp Societatea Natiunilor a înregistrat insuccese care i-au afectat profund prestigiul. Daca unele dintre aceste insuccese le putem explica prin faptul ca Societatea nu a actionat, cum a fost în cazul conflictului chinojaponez, ultimul insucces, cel legat de conflictul italo-etiopian, s-a datorat interventiei ineficiente a Societatii. [...]
Citeste mai departe

[...] Le voi rezuma pe toate spunând: acum 19 ani, sângele curgea la noi, dar eram cu totii stapâniti de credinta, de acea credinta într-o Lume Noua, care trebuia sa se nasca si în care trebuia sa domneasca dreptatea, în care Idealul îsi va putea arata cu mândrie exigentele, în care omul va fi mai mult frate omului decât a fost în trecut.
Astazi, sângele nu curge la noi, dar ne temem, în fiecare clipa, ca nu cumva sa ni se ceara un nou sacrificiu, ba mai mult, un val de oboseala a pus stapânire pe spiritele noastre, în asemenea masura încât ziua de mâine nu mai reprezinta pentru noi o promisiune, ci o scadenta ai carei debitori vom fi. [...]
Citeste mai departe

[...] Subliniez apoi faptul ca aceasta onoare mi se face pe teritoriul Slovaciei, care este o prelungire a propriului meu teritoriu national, astfel încât eu le consider pe amândoua un tot indivizibil, al acestei Slovacii care a realizat în 20 de ani de independenta atâtea progrese în domeniul material, stiintific, literar si artistic, încât s-a putut spune pe buna dreptate ca pe aripile ei cultura slovaca poarta victorios întregul geniu national catre un nou si splendid viitor. [...]
Citeste mai departe

[...] Care sunt cauzele insucceselor Societatii Natiunilor? Exista o singura cauza: oamenii care actioneaza în numele Societatii Natiunilor au esuat. Ei nu si-au îndeplinit misiunea lor internationala. Ca de obicei, oamenii cauta pe cei vinovati în jurul lor, nu în ei însisi. Au decis ca e necesara reforma Pactului si au determinat o examinare a reformei propuse. Lucrul acesta este pura ipocrizie. Pactul nu este nicidecum defectuos. Sub pretext ca îl consolideaza, ei încearca sa îl slabeasca. Iata de ce ma voi opune întotdeauna reformei Pactului si voi fi pentru aplicarea sa întocmai de catre toti semnatarii. [...]
Citeste mai departe

[...] Pentru mine chestiunea este foarte simpla; vorbiti anticipat si la timp si puneti în fata ochilor eventualului agresor imaginea fortelor care i se vor opune în ziua în care se va hotarî sa comita crima.
Stiu ce se spune aici: Nu putem vorbi cu anticipatie, pentru ca omul de rând nu întelege. Îmi permiteti sa spun ca ar trebui sa începeti sa îl educati. Când omul de rând îsi va da seama ca tacerea e sinonima cu moartea si ca a vorbi e sinonim cu viata, însusi omul de rând va îndemna guvernul sa salveze viata, spunând cu anticipatie ca Marea Britanie nu va ramâne pasiva. [...]
Citeste mai departe