1882

martie 16. Nicolae Titulescu (în continuare N.T.) se naşte la Craiova, în familia magistratului Ion Titulescu, preşedinte al Curtii de Apel din localitate.

1888-1900

N.T. urmează cursurile şcolii primare “Jules Javet” şi ale Colegiului “Carol I” din Craiova.

1900

mai-iunie. N.T. obţine premiul de onoare la examenul de bacalaureat susţinut la Colegiul “Carol I” din Craiova.

1900-1904

N.T. frecventează, la Paris, cursurile Facultăţii de Drept, sub îndrumarea renumiţilor jurişti Marcel Planiol şi Charles Lyon-Caën.

1903

La concursul de drept civil şi de drept comercial al facultăţilor de drept din Franţa, N.T. obţine premiul “Ernest Beaumont” şi titlul de laureat, cu lucrarea Effet des actes à titre gratuit, consentis sous le régime de communauté, soit par la femme seule, soit par les deux conjoints au profit d’un enfant du premier lit, d’un enfant commun ou d’un tiers.

N.T. trece licenţa în drept fiind clasificat întâiul pe facultate cu un maximum de 17 bile albe din 18.

1905

ianuarie. Sub îndrumarea profesorului Charles Lyon-Caën, N.T. obţine la Paris doctoratul în drept cu teza Essai sur une théorie générale des droits éventuels, cu menţiunea “Eloge”.

martie 23. N.T. este numit profesor suplinitor la catedra de drept civil a Facultăţii de Drept de la Universitatea din Iaşi, condusă de eminentul jurist Dimitrie Alexandrescu.

1907

aprilie 29 (stil nou). Casatoria lui N.T. cu Ecaterina (Catherine) Titulescu.

1908

februarie 16. N.T. aderă la Partidul Conservator Democrat, condus de Take Ionescu.

1910

ianuarie 29. Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor aprobă transferul lui N.T. la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.

1912

noiembrie 8. N.T. este ales deputat de Romanaţi, pe lista Partidului Conservator Democrat.

1913

iulie 29-august 10. Conferinţa de Pace de la Bucureşti (România, Grecia, Muntenegru, Serbia şi Bulgaria).

august 10. N.T. este numit în Comisia pentru delimitarea frontierei în sudul Dobrogei, constituită în urma Conferinţei de Pace de la Bucureşti.

decembrie 20. N.T. rosteşte în Camera Deputaţilor un remarcabil discurs intitulat Pozitia României fata de evenimentele din Balcani.

1914

N.T. este reales deputat de Romanaţi pe lista Partidului Conservator Democrat.

aprilie 20. N.T. susţine, în Camera Deputaţilor, necesitatea reformei agrare şi a reformei electorale în România.

iulie 28. Începutul Primului Razboi Mondial.

1915

mai 3. N.T. rosteşte, la Ploiesti, discursul intitulat Inima României în care se pronunţă pentru unirea Transilvaniei cu România şi pentru abandonarea politicii de neutralitate, prin angajarea României în război alături de Aliaţi.

1917

iulie 23. N.T. este numit în funcţia de ministru de Finanţe în guvernul Ion I.C. Bratianu-Take Ionescu.

decembrie 9. La Focşani, se încheie armistiţiul dintre România şi Puterile Centrale, ca urmare a condiţiilor militare intervenite în urma armistiţiului ruso-german la Brest-Litovsk (5 decembrie 1917).

1918

martie 18. La Buftea, este semnat Tratatul preliminar de pace între România si Puterile Centrale, pe baza căruia încep, la Bucureşti, la 22 martie, tratativele în vederea încheierii păcii.

aprilie 9. Sfatul Ţării de la Chişinău hotărăşte unirea Basarabiei cu România.

mai 7. Tratatul de pace de la Bucureşti dintre România, pe de o parte, şi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altă parte. România este nevoită să cedeze Dobrogea, să accepte rectificări de frontieră pe linia Carpaţilor şi să încheie înrobitoare convenţii economice.

iulie 18. N.T. soseşte la Paris cu un grup de patrioţi români, Take Ionescu, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, pentru a mobiliza opinia publică împotriva planurilor avansate de Puterile Centrale de dezmembrare a ţării, încercând să obtină simpatie şi sprijin pentru cauza desavârşirii unităţii naţionale a României.

iulie 19. Se constituie, în Italia, Comitetul de Acţiune al Românilor din Transilvania, Banat, Bucovina, cu scopul de a organiza prizonierii români din armata austro-ungară în legiuni care să participe la lupta alături de armata italiană.

septembrie 6. Crearea Consiliului National al Unităţii Române, având ca preşedinte pe Take Ionescu, iar ca vicepreşedinti pe Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu şi Ioan Th. Florescu, din care făcea parte şi Nicolae Titulescu; va fi recunoscut, în acelasi an, ca exponent al intereselor poporului român, de către guvernele francez (12 octombrie), american (5 noiembrie), englez (11 noiembrie), italian (22 noiembrie).

noiembrie 28. Consiliul Naţional Român din Bucovina hotărăşte unirea Bucovinei cu România.

decembrie 1. Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, la care au participat peste 100.000 de români veniţi din toate părţile Transilvaniei şi Banatului, proclamă unirea Transilvaniei cu România.

1919

ianuarie 18. Încep lucrările Conferinţei de Pace de la Paris, în prezenţa reprezentanţilor a 32 de state. Participă şi o delegatie română, a cărei componenţă a suferit numeroase modificari, ca urmare a schimbărilor de guverne şi a cooptării reprezentanţilor provinciilor istorice reunite cu Ţara în 1918.

decembrie 10. România semnează Tratatele de Pace cu Austria şi Bulgaria.

decembrie 29. Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii cu România a Transilvaniei, Bucovinei şi Basarabiei.

Aflat la Paris, N.T. desfăşoara o susţinută activitate ca membru al Consiliului Naţional Român (convorbiri cu personalităţi politice, conferinţe, întâlniri cu ziariştii, declaraţii, interviuri ş.a.).

1920

ianuarie 10. Intră în vigoare Pactul Ligii Naţiunilor (Societăţii Naţiunilor), dată ce marchează începutul activităţii Ligii Naţiunilor (Societăţii Naţiunilor). România se număra printre membrii fondatori.

aprilie 20. N.T. este numit prim-delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris.

iunie 4. Împreună cu Ioan Cantacuzino, N.T. semnează, din partea României, Tratatul de Pace de la Trianon, între Puterile Aliate şi Asociate, pe de o parte, şi Ungaria, pe de altă parte, prin care se recunoaşte pe plan internaţional Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

iunie 13. N.T. este numit ministru de Finanţe în guvernul Alexandru Averescu-Take Ionescu.

iulie 16. N.T. semnează, la Spa, Acordul privind reparaţiile datorate de Germania puterilor învingătoare în Primul Război Mondial; României i se atribuie numai cota de 1% din totalul reparaţiilor germane şi 10,55% din cele orientale (de la Ungaria, Austria, Bulgaria).

august 12. N.T. obţine un acord între România şi Marea Britanie, prin care guvernul englez îşi recunoaşte obligaţiile economice decurgând din daunele suportate de România în Primul Război Mondial.

august 27. N.T. e numit, alături de Thoma Ionescu şi Dimitrie Negulescu, delegat al României la Societatea Naţiunilor.

decembrie 8. N.T. semnează, la Paris, contractul definitiv prin care obţine, din partea guvernului francez, un important împrumut acordat României.

1921

iunie 10. În cadrul dezbaterilor Adunării Deputaţilor, N.T. propune reforma fiscală a contribuţiunilor directe, vizând înfăptuirea unui sistem unitar de impozite (discursul Idealul creatorînregistrat de BBC în 1927 în colecţia ‘His Master’s Voice”).

decembrie 16. N.T. este numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra, post pe care îl deţine până la 6 iulie 1927.

1922

iulie 3. N.T. vorbeşte la “Lyceum-Club” din Londra în legatură cu evoluţia social-economică postbelică din România şi procesele economice la scară mondială.

1923

aprilie 20. N.T. prezintă, în numele guvernului român, la cea de a 24-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, caracterul obiectiv al reformelor agrare în România, în care optanţii unguri şi proprietarii români au fost trataţi pe picior de egalitate.

mai 5-10. N.T. adresează, la Londra, mai multe scrisori lui I.G. Duca, ministru de Externe al României, informându-l asupra articolelor defavorabile României, apărute în presa britanică.

mai 15. N.T. intervine la ziarul “Daily Mail”, condus de lordul Rothermere, pentru a pune capăt ştirilor false privind România.

mai 17. N.T. intervine la “The Times”, ziar condus de lordul Astor, pentru a înceta acţiunea publicistică împotriva României.

mai 27-29. N.T. participă, în numele guvernului român, la convorbirile de la Bruxelles cu delegaţii Ungariei, Csáki Istvan si Gajzago Ladislau, în chestiunea optanţilor unguri, în prezenta lui Joost-Adrian van Hamel, directorul secţiei juridice, Paul Mantoux, directorul secţiei politice, Pablo de Azcarate y Flores, membru al Secretariatului Societăţii Naţiunilor.

iulie 5. N.T. rosteşte un amplu discurs la cea de-a 25-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor în chestiunea exproprierii optanţilor unguri.

august 3. N.T. propune crearea unor cursuri privind România în marile centre universitare britanice: Londra, Cambridge şi Oxford.

1924

martie 26. N.T. solicită membrilor Legaţiei române de la Londra să stabilească contacte cu presa britanică (“The Times”, “Observer”, “Daily Telegraph”) pentru a expune punctul de vedere românesc în problemele integrităţii teritoriale a României.

aprilie 1. N.T. este numit delegat permanent al României la Societatea Naţiunilor.

mai 15. N.T. relatează, din Londra, despre convorbirea avută cu prim-ministrul Marii Britanii despre Legea minelor din România.

mai 24. N.T. are, la Londra, o convorbire cu premierul britanic James Ramsay MacDonald, primind din partea demnitarului britanic asigurări de sprijin pentru apărarea integrităţii teritoriale a României.

iulie 15. N.T. intervine pe lânga Edouard Herriot, prim-ministru al Franţei, pentru ca acesta să sprijine “egalitatea de regim” între statele mari şi mici la Conferinţa Internaţională de la Londra privind reparaţiile.

iulie 16-august 16. La Londra se desfăşoară Conferinţa Internaţională în domeniul reparaţiilor de război (Planul Dawes). N.T. a condus delegaţia română la această conferinţă. A desfăşurat o amplă acţiune pregătitoare de informare şi documentare, de elaborare a documentelor fundamentând punctul de vedere românesc, a susţinut activ şi a apărat viguros interesele româneşti.

septembrie 25. N.T. expune la Geneva, la cea de a V-a sesiune a Adunării Societăţii Naţiunilor, în Comisia a III-a, punctul de vedere al României în problema reglementării paşnice a diferendelor internationale.

octombrie 2. Protocolul de la Geneva asupra reglementării paşnice a diferendelor internaţionale scoate războiul în afara legii.

decembrie 19. Aflat la Londra, N.T. întreprinde demersuri energice la Ministerul de Finanţe si la Foreign Office pentru participarea României la Conferinţa miniştrilor de Finanţe de la Paris consacrată reparaţiilor.

1925

ianuarie 14. N.T. prezintă, împreună cu Vintilă Brătianu, Conferinţei miniştrilor de Finanţe ai ţărilor aliate de la Paris un memoriu referitor la reglementarea reparaţiilor de război şi creanţele speciale ale României.

martie 18. N.T. are convorbiri cu Edouard Herriot, prim-ministru al Frantei, în legatură cu negocierile anglo-franceze privind securitatea europeană, garantarea graniţelor României, Serbiei şi Poloniei.

septembrie 19. N.T. semnează, în numele României, aderarea la Declaraţia pentru reglementarea paşnică a diferendelor internaţionale.

noiembrie 12. Aflat la Washington, cu prilejul negocierilor datoriilor de război ale României faţă de Statele Unite ale Americii, N.T. este invitat la dejun de preşedintele SUA, Calvin Coolidge.

noiembrie – 1926, ianuarie. Aflat în SUA şi Canada, N.T. negociază şi semnează diverse acorduri şi aranjamente cu privire la consolidarea datoriilor de război ale României.

decembrie – 1926, ianuarie. N.T. are întâlniri cu membrii coloniilor româneşti din Detroit, Cleveland, Buffalo.

1926

ianuarie 8. La Universitatea Columbia din New York, N.T. face un expozeu despre situaţia Europei postbelice, pronunţându-se contra revizuirii tratatelor şi pentru lărgirea şi diversificarea colaborării între statele europene.

decembrie 3. În calitate de delegat al României în Consiliul Societăţii Naţiunilor, în şedinţele a III-a şi a IV-a a celei de-a 43-a sesiuni, N.T. susţine necesitatea ajutorării financiare a oricărui stat căzut victimă a agresiunii.

decembrie 4. N.T. informează asupra discuţiei pe care a avut-o cu Eric Drummond, secretarul general al Societăţii Naţiunilor, în cadrul careia i-a cerut sporirea numărului funcţionarilor români în Secretariatul Societăţii Naţiunilor.

decembrie 9. N.T. intervine în Consiliul Societăţii Naţiunilor în problema competenţei Comisiei Europene a Dunării.

1927

ianuarie 8. N.T. este ales vicepreşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale de la Paris.

iulie 6. N.T. preia, în guvernul român, portofoliul de ministru al Afacerilor Străine, pe care-l va deţine pâna la 1 august 1928.

iulie 13. N.T. face ample declaraţii presei române şi străine privitoare la politica externă a guvernului Ion I.C. Bratianu, concordanta intereselor româneşti cu interesele europene, dezvoltarea relaţiilor de pace şi colaborare ale României cu toate ţările.

iulie 15. N.T. propune un decret de organizare a administraţiei centrale a Ministerului Afacerilor Străine.

septembrie 17. N.T. rosteşte un discurs la cea de-a 47-a sesiune a Consiliului Societatii Natiunilor privitor la chestiunea optanţilor unguri şi la competenţa Consiliului Societăţii Naţiunilor, a Tribunalului arbitral mixt româno-ungar, precum şi a Curtii Permanente de Justiţie Internaţională de la Haga.

decembrie 21. La propunerea lui N.T., Parlamentul român votează legea privind înfiinţarea de legaţii ale României la Geneva, Cairo, Riga si Rio de Janeiro.

decembrie 31. N.T. propune înfiinţarea, cu data de 1 ianuarie 1928, a unei Diviziuni Economice în Administraţia Centrală a Ministerului Afacerilor Străine.

1928

ianuarie 24-februarie 1. N.T. efectuează o vizită în Italia.

februarie 2-14. N.T. efectuează o vizită oficiala în Franţa.

N.T. discută, la Paris, cu Raymond Poincaré, Aristide Briand si Philippe Berthelot în legatură cu posibilităţile de intensificare a relaţiilor economice româno-franceze şi perspectivele de realizare a Pactului Briand-Kellogg.

februarie 21-25. La Cap Martin şi Menton, N.T. are două întrevederi cu Gustav Stresemann, ministrul de Externe al Germaniei, în cadrul cărora abordează problemele în litigiu dintre România şi Germania.

martie 4. La Geneva, are loc o întâlnire a miniştrilor de Externe ai statelor membre ale Micii Întelegeri (E. Beneš, V. Marinkovic si N.T.), care prilejuieşte o analiză a situaţiei politice generale şi definirea liniei de urmat de către Organizaţie.

iunie 20-22. La Bucureşti, se desfăşoară lucrările Conferinţei miniştrilor de Externe ai statelor membre ale Micii Întelegeri, care afirmă continuitatea liniei politice a organizaţiei şi hotărârea de a adera la Pactul Briand-Kellogg.

iulie 31. N.T. este numit trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Londra.

septembrie 4. România aderă la Tratatul multilateral pentru renunţarea la război ca instrument de politică naţională (Pactul Briand-Kellogg).

noiembrie 20. N.T. este numit reprezentant permanent al României în Consiliul Societăţii Naţiunilor şi delegat permanent la Societatea Naţiunilor.

noiembrie 29. N.T. informează asupra convorbirii cu Winston Churchill în care expune punctul de vedere al României în problema reparaţiilor şi a campaniei lordului Sidney Harold Rothermere în favoarea revizuirii tratatelor.

decembrie 14. N.T. informează asupra conţinutului convorbirilor avute cu A. Briand, G. Stresemann si A. Chamberlain pentru apărarea intereselor româneşti în problema reparaţiilor.

1929

februarie 9. România semnează, alaturi de URSS, Polonia, Letonia, Lituania şi Estonia, Protocolul pentru punerea în vigoare cu anticipaţie a Tratatului multilateral pentru renunţarea la război ca instrument de politică naţională (Pactul Briand-Kellogg).

martie 2. N.T. informează, din Geneva, asupra convorbirii avute cu Sir Eric Drummond, secretarul general al Societăţii Naţiunilor asupra chestiunii minorităţilor.

martie 15. N.T. prezintă, la Academia Diplomatică Internationala de la Paris, comunicarea Societatea Naţiunilor şi minorităţile.

mai 6. La invitaţia Comitetului pentru Înţelegerea Internaţională din Germania, N.T. rosteşte la Berlin, în Reichstag, conferinţa Dinamica pacii.

mai 21. La cea de-a 54-a Conferinţă anuală, de la Londra, N.T. este ales preşedinte al Societăţii Internaţionale de Filologie, Ştiinţe şi Arte Frumoase; cu această ocazie, rosteşte un remarcabil discurs intitulat Politica si pacea.

iunie 13. La cea de-a 55-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor de la Madrid, N.T. face o declaraţie în legătură cu raportul Comitetului de Trei pentru studierea problemei minorităţilor.

august 6-31. La Haga, au loc lucrările primei faze a Conferinţei Internaţionale în problema reparaţiilor de război (Planul Young). N.T. participă, alături de G.G. Mironescu, ministrul Afacerilor Straine, şi Mihai Popovici, ministru de Finanţe, la lucrările Conferinţei.

decembrie 8. N.T. acordă o prefaţă la lucrarea Quatre Conférences sur la Roumanie (apărută în 1930) în care stăruie asupra comunităţii culturale româno-franceze.

1930

ianuarie 3-20. La Haga, se desfăşoară lucrările celei de a doua faze a Conferinţei Internaţionale în problema reparaţiilor de război (Planul Young). N.T. participă la Conferinţă alături de G.G. Mironescu şi I. Lugosianu.

ianuarie 20. În sedinţa pentru examinarea proiectului de acord asupra Planului Young, N.T. expune rezervele României faţă de acest plan.

ianuarie 22. N.T. acordă un interviu agenţiei “Rador” asupra rezultatului Conferinţei Internaţionale de la Haga în domeniul reparaţiilor de război, precum şi în legătură cu chestiunea tribunalelor arbitrale mixte şi a competenţei lor.

februarie 17-martie 24. România participă la Conferinţa economică internaţională de la Geneva, consacrată acţiunii pentru ieşirea din criza economică.

martie 13. N.T. este numit preşedinte al delegaţiei române la Conferinţa pentru codificarea dreptului internaţional.

mai 13. N.T. este ales membru de onoare al Academiei Române.

iunie 27. Miniştrii de Externe ai României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei semnează, la Strbské Plešo, un Acord complementar la tratatele existente între statele Micii Înţelegeri, marcând, de fapt, primul acord politic comun al Micii Înţelegeri, care întăreşte coeziunea internă a acesteia.

septembrie 10. În calitate de preşedinte al celei de-a XI-a sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor, N.T. rosteşte discursul de deschidere.

septembrie 16. N.T. propune construirea unei Case internaţionale a presei pentru ziariştii acreditaţi pe lângă Societatea Naţiunilor.

octombrie 3. În calitate de preşedinte al celei de-a XI-a sesiuni a Adunării Societăţii Naţiunilor, N.T. aduce un omagiu memoriei lui Gustav Stresemann, fostul ministru de Externe al Germaniei.

octombrie 4. N.T. rosteşte, în calitate de preşedinte, cuvântul de închidere a celei de-a XI-a sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor.

octombrie 16. N.T. este numit membru al Curţii Permanente de Arbitraj de la Haga.

noiembrie 5. În cadrul întrevederilor de la Roma cu B. Mussolini si D. Grandi, N.T. îsi exprimă îngrijorarea faţă de politica revizionistă pe care o promova Italia fascistă.

noiembrie 17-20. România participă la cea de-a doua Conferinţă economică internaţională de la Geneva, consacrată acţiunii pentru ieşirea din criza economică.

noiembrie 19. La Universitatea din Cambridge, N.T. rosteşte conferinţa Progresul ideii de pace.

1931

aprilie 2. La Londra, N.T. poartă convorbiri cu A. Briand, A. Tardieu, J. Paul-Boncour, P. Berthelot, A. Henderson, A. Chamberlain şi alte personalităţi politice cu privire la proiectul Uniunii vamale între Austria şi Germania.

mai 15-22. O delegaţie română, condusă de N.T., participă la lucrările Conferinţei pentru “Uniunea Federală Europeană”, desfăşurată la Paris.

mai 21. Conferinţa pentru “Uniunea Federală Europeană”, desfăşurată la Paris, aprobă în unanimitate propunerea lui N.T. privind crearea Creditului Agricol Internaţional.

septembrie 7. N.T. rosteste un remarcabil discurs la alegerea sa ca presedinte al celei de-a XII-a sesiuni ordinare a Adunarii Societatii Natiunilor.

septembrie 29. N.T. rosteşte discursul de închidere a celei de-a XII-a sesiuni ordinare a Adunării Societăţii Naţiunilor.

1932

februarie 9. N.T. ia cuvântul în cadrul Conferinţei de dezarmare, sprijinind propunerea franceză de organizare şi desfăşurare a lucrărilor.

februarie 25. N.T. refuză propunerea de a fi ales preşedinte al Adunării Extraordinare a Societăţii Naţiunilor în vederea discutării conflictului chino-japonez.

februarie 26. N.T. este desemnat preşedintele delegaţiei române la Conferinţa de dezarmare.

martie 2. N.T. are convorbiri cu M.M. Litvinov, comisar al poporului pentru Afacerile Externe al URSS, şi A. Zaleski, ministru de Externe al Poloniei, în legatură cu încheierea unui pact de neagresiune româno-sovietic.

martie 7. N.T. rosteşte un memorabil discurs în cadrul Adunării Extraordinare a Societăţii Naţiunilor în problema conflictului chino-japonez, formulând principiile călăuzitoare ale oricărei soluţii viitoare.

martie 9. Delegaţii japonezi şi chinezi la Societatea Naţiunilor exprimă mulţumiri lui N.T. pentru discursul rostit în chestiunea conflictului chino-japonez.

martie 11. Adunarea Extraordinară a Societăţii Naţiunilor votează o rezoluţie inspirată, în mare măsură, de ideile avansate de N.T. în discursul său din 7 martie. N.T. a intervenit personal în acest sens, pe lânga J. Paul-Boncour şi E. Beneš, însărcinaţi cu redactarea rezoluţiei.

martie 14. N.T. are o amplă convorbire cu E. Beneš, ministru de Externe al Cehoslovaciei, şi V. Marinkovic, ministru de Externe al Iugoslaviei, în legatură cu Uniunea Economică Danubiană.

martie 15. N.T. se reîntâlneşte cu E. Beneš, cu care are un larg schimb de păreri asupra situaţiei internaţionale şi, în acest cadru, asupra poziţiilor României şi Cehoslovaciei faţă de Uniunea Economică Danubiană.

martie 16. N.T. relatează, din Geneva, asupra convorbirii avute în ajun cu André Tardieu, prim-ministru al Frantei, în legătură cu proiectul francez privind acordurile economice între statele dunărene.

aprilie 11-12. N.T. are două întrevederi cu André Tardieu, prim-ministru al Frantei, în care se abordează diferite aspecte politice şi economice ale Uniunii Economice Danubiene, precum şi asistenţa financiară pentru România.

aprilie 13. N.T. se întâlneşte şi discută cu A. Tardieu, E. Beneš si V. Marinkovic în legătură cu Uniunea Economică Danubiană.

aprilie 22. N.T. se întâlneşte şi discută cu Heinrich Brüning, cancelar şi ministru de Externe al Germaniei, J. Paul-Boncour, ministru de Externe al Frantei, E. Beneš, ministru de Externe al Cehoslovaciei, şi Bernard Wilhelm Bülow, secretar de stat la Ministerul de Externe german, în legătură cu problemele dezarmării, reparaţiilor de război şi ale realizării Uniunii Economice Danubiene.

iunie 16-iulie 9. Conferinţa Internaţională în domeniul reparaţiilor de război (Anularea Planului Young). N.T. a fost preşedintele delegaţiei române la Conferinţă.

iunie 20. N.T. abordează cu Edouard Herriot, prim-ministru al Frantei, cu ministrul de Finanţe francez şi cu expertul financiar Charles Rist, problema situaţiei financiare a României. N.T. supune unei riguroase analize critice propunerile lui Charles Rist.

iunie 21. N.T. informează, din Lausanne, despre convorbirile avute cu E. Herriot, prim-ministru al Frantei, privind asistenţa financiară acordată de Franţa României.

iunie 23. N.T. relatează asupra întrevederii avute la Lausanne cu V. Marinkovic, ministru de Externe al Iugoslaviei, şi E. Beneš, ministru de Externe al Cehoslovaciei, în chestiunea reparaţiilor.

iulie 8. La Conferinţa pentru reparatii de la Lausanne, N.T. face o declaraţie în care prezintă poziţia României în chestiunea reparaţiilor.

iulie 9. N.T. comunică regelui Carol al II-lea şi prim-ministrului Alexandru Vaida-Voevod observaţiile sale asupra acordurilor realizate la Conferinţa de la Lausanne în domeniul reparaţiilor din punctul de vedere al intereselor româneşti.

august 4. N.T. face propuneri guvernului român privind linia de conduită pe care trebuie să o urmeze România în chestiunea dezarmării.

august 17. N.T. este numit reprezentant al guvernului român în comitetul creat de Conferinţa de la Lausanne pentru studierea măsurilor necesare refacerii economice a ţărilor din Europa Centrală şi Orientală.

septembrie 21. N.T. este împuternicit de guvernul român să negocieze şi să parafeze un pact de neagresiune cu URSS.

septembrie 30. N.T. acordă un interviu Agentiei “Reuter” în care apreciază că formula propusă de URSS pentru încheierea unui pact de neagresiune nu ţine seama de interesele legitime ale României.

octombrie 20. N.T. primeşte portofoliul Afacerilor Straine, condiţionând acceptarea de păstrarea sa permanenta în funcţie, dincolo de fluctuaţiile guvernamentale.

octombrie 22. La deschiderea celei de-a treia Conferinţe Balcanice de la Bucureşti, N.T. pronunţă un discurs în care pledează pentru consolidarea colaborării între naţiunile balcanice şi subliniază rolul pe care îl au în acest sens conferinţele balcanice.

noiembrie 23. Parlamentul român declară, în unanimitate, drept inacceptabil proiectul pactului de neagresiune dintre România si URSS în varianta avansată de guvernul sovietic.

1933

februarie 6. La Conferinţa de dezarmare de la Geneva, N.T. susţine iniţiativa sovietică privind definirea agresiunii.

februarie 16. N.T. semnează, la Geneva, în numele României, împreuna cu reprezentanţii Cehoslovaciei si Iugoslaviei, Pactul de Organizare a Micii Întelegeri, organizaţie defensivă, antirevizionistă.

martie 16. N.T. rosteşte, în Parlamentul României, un discurs cu privire la însemnătatea Pactului de Organizare a Micii Înţelegeri şi la relaţiile politice şi economice ale României cu alte state.

martie 18. B. Mussolini propune încheierea unui pact între Italia, Germania, Marea Britanie şi Franta (“Pactul celor Patru”), prevazând o cooperare strânsă între semnatari pentru a reglementa de comun acord toate problemele economice şi politice din Europa, conducând la instituirea unui directorat european.

martie 25. Consiliul Permanent al Micii Înţelegeri se ridică cu hotarâre împotriva proiectului “Pactului celor Patru”, incriminând ideile revizioniste şi tendinţele de a institui un directorat, de a încălca interesele şi drepturile ţărilor europene mici şi mijlocii.

martie 29-aprilie 9. N.T. efectuează vizite de informare la Paris şi Londra în legătură cu propunerea lui B. Mussolini de realizare a “Pactului celor Patru”, expunând poziţia Micii Înţelegeri.

aprilie 22. N.T. face declaraţii presei române în legătură cu proiectul “Pactului celor Patru”, ca urmare a contactelor avute la Paris şi Londra.

mai 24. N.T. cere ministrului de Externe francez, J. Paul-Boncour, ca, în momentul semnării “Pactului celor Patru”, să comunice ţărilor membre ale Micii Înţelegeri, precum şi Marii Britanii, Germaniei şi Italiei, printr-o notă, că Franţa nu va accepta niciodată ca procedura articolului 19 din Pactul Societăţii Naţiunilor să fie modificată cu privire la revizuirea teritorială.

mai 30-iunie 1. Consiliul Permanent al Micii Întelegeri, întrunit la Praga, hotărăşte crearea unui Consiliu Economic, cu sarcina coordonării intereselor economice ale celor trei state. Statele membre îşi afirmă din nou poziţia faţă de “Pactul celor Patru”, ca şi în legătura cu problemele dezarmării.

iunie 12-iulie 27. România participă la lucrările Conferinţei economice mondiale de la Londra.

iulie 3-4. N.T. semnează, la Londra, Convenţiile de definire a agresiunii recunoscute în literatura juridica de specialitate drept “Convenţia Litvinov-Titulescu” sau “Formula Titulescu-Litvinov”.

septembrie 30-octombrie 4. N.T. realizează, la Geneva, mai multe schimburi de păreri cu J. Paul-Boncour, în problemele dezarmării.

octombrie 7. N.T. se întâlneşte şi discută chestiunile de dezarmare cu Norman Davis, şeful delegaţiei americane la Conferinţa de dezarmare.

octombrie 9-10. N.T. efectuează o vizită oficială în Polonia. Are convorbiri cu J. Pilsudski şi cu J. Beck.

octombrie 12-13. N.T. efectuează o vizită în Bulgaria, purtând convorbiri în sensul întăririi încrederii şi dezvoltării colaborării între statele balcanice.

octombrie 17. N.T. semnează, la Ankara, Tratatul de prietenie, neagresiune, arbitraj şi conciliere între România şi Turcia.

octombrie 21-23. N.T. efectuează o vizita în Grecia.

octombrie 21. N.T. rosteşte un discurs la Universitatea din Atena cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa.

octombrie 25-27. N.T. efectuează o vizită în Iugoslavia.

decembrie 11-12. N.T. conferă cu E. Beneš, la Košice. Cei doi miniştri de Externe reafirmă atitudinile antirevizioniste ale României şi Cehoslovaciei şi convin să susţină în Consiliul Permanent al Micii Înţelegeri urgentarea reluării relaţiilor diplomatice ale statelor membre cu URSS.

decembrie 11. N.T. face declaraţii presei după întâlnirea cu E. Beneš, condamnând tendinţele revizioniste manifestate faţă de statele Micii Înţelegeri.

1934

ianuarie 4. N.T. are o întrevedere cu Bogoljub Jevtic la Belgrad.

ianuarie 22-23. La Zabreb, se desfăşoară lucrările Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri care abordează: atragerea Bulgariei în Înţelegerea Balcanică, posibilitatea aderării Albaniei la Înţelegerea Balcanică, politica hitleristă în Saar şi Austria, relaţiile României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei cu Uniunea Sovietică.

ianuarie 25-28. N.T. are convorbiri, alături de Gheorghe Tătărescu, cu N. Musanov, prim-ministru al Bulgariei, prilejuite de vizita regelui Boris al Bulgariei în România.

februarie 9. N.T. semnează la Atena, în numele României, alături de reprezentanţii Turciei, Greciei şi Iugoslaviei, Pactul Înţelegerii Balcanice, organizaţie defensivă şi antirevizionistă.

aprilie 4. N.T. răspunde, în Parlamentul român, interpelărilor lui Constantin I.C. Brătianu, Iuliu Maniu şi Gheorghe Brătianu, reafirmând coordonatele politicii externe româneşti: menţinerea statu-quo-ului european, apărarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a României, colaborarea cu toate statele având interese comune.

aprilie 16-19. N.T. efectuează o vizită în Franţa, la invitatia lui Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Franţei.

aprilie 30. N.T. rosteşte discursul de deschidere a celei de-a II-a sesiuni a Consiliului Economic al Micii Înţelegeri, pledând pentru intensificarea şi diversificarea cooperării economice între statele membre.

mai 10-11. N.T. conferă, la Bucureşti, cu ministrul de Externe al Poloniei, Józef Beck.

mai 11-13. N.T. şi Tevfik Rüstü Aras realizează la Bucuresti, cu ocazia vizitei ministrului de Externe turc, un larg schimb de păreri asupra problemelor europene şi a problemelor regionale.

mai 15. N.T. conferă, la Belgrad, cu Tevfik Rüstü Aras şi Bogoljub Jevtic, în legătură cu rezervele exprimate de Grecia cu privire la ratificarea Pactului Balcanic. România, Turcia şi Iugoslavia hotărăsc să încheie convenţii militare bilaterale sau multilaterale între ele, fără Grecia, conform obligaţiilor ce le revin din Pactul Balcanic.

mai 26. N.T. se întâlneşte, la Belgrad, cu Bogoljub Jevtic, abordând evoluţia negocierilor în domeniul dezarmării şi posibilitatea încheierii unui pact de neagresiune cu Bulgaria.

mai. La Menton, N.T. are convorbiri cu M.M. Litvinov privind condiţiile stabilirii relaţiilor diplomatice dintre România şi URSS.

iunie 9. România şi URSS stabilesc, prin schimb de note între ministrii de Externe ai celor doua ţări, N.T. şi M.M. Litvinov, relaţii diplomatice, procedând, totodată, la numirea şefilor misiunilor diplomatice respective la Moscova şi Bucuresti.

iunie 16-19. La Bucureşti, au loc lucrările primei Conferinţe a Micii Înţelegeri a Presei.

iunie 18-20. N.T. participă la cea de a V-a sesiune a Consiliului Permanent al Micii Întelegeri de la Bucureşti, care analizează o gamă largă de probleme: ineficienţa negocierilor privind reducerea şi limitarea armamentelor, accentuarea tendinţelor revizioniste, instabilitatea politică, persistenţa crizei economice şi financiare.

iunie 20. N.T. rosteşte o cuvântare la dineul dat în onoarea lui Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Frantei, cu prilejul vizitei acestuia în România, în care evocă tradiţiile relaţiilor de prietenie româno-franceze, subliniind necesitatea unor noi acţiuni pentru consolidarea securităţii şi păcii în Europa.

iunie 20-23. N.T. abordează, la Bucuresti, cu Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Frantei, problema realizării unui pact regional de consultare, neagresiune şi de asistenţă mutuală (“Pactul Oriental”).

iunie 21. N.T. ia cuvântul la şedinţa solemnă a Corpurilor legiuitoare desfaşurată cu prilejul vizitei lui Jean Louis Barthou în România.

august 1. Aflat la Cap Martin, N.T. informează despre acţiunea diplomatică a României pentru aderarea la Pactul Oriental.

august 22. N.T. este numit şef al delegaţiei române la cea de-a XV-a sesiune ordinară a Adunării Societăţii Naţiunilor.

octombrie 9. Asasinarea, de către teroriştii fascişti croaţi, la Marsilia, a regelui Alexandru I al Iugoslaviei şi a lui Jean Louis Barthou, ministru de Externe al Frantei.

octombrie 30-noiembrie 2. La Ankara, au loc lucrările Consiliului Permanent al Înţelegerii Balcanice, care aprobă Statutul Înţelegerii Balcanice şi Statutul Consiliului Economic Consultativ al Înţelegerii Balcanice.

noiembrie 2. Aflat la Ankara, N.T. semnează Statutul Înţelegerii Balcanice şi Statutul Consiliului Economic Consultativ al Înţelegerii Balcanice.

noiembrie 5-6. N.T. face o vizită la Sofia, unde are convorbiri cu regele Boris, cu premierul Kimon Gheorghiev şi cu ministrul de Externe.

noiembrie 24. N.T. participă la sesiunea Consiliului Permanent al Înţelegerii Balcanice de la Geneva.

noiembrie 26-27. La Paris, N.T. are convorbiri cu unii membri ai guvernului francez, printre care Pierre Laval, Pierre Etienne Flandin, Edouard Herriot, Georges Mandel în legatură cu diverse probleme internaţionale şi, în special, cu Pactul Oriental.

decembrie 10. La sesiunea extraordinară a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. rosteşte un discurs în care subliniază semnificaţia politică a atentatelor, relaţia dintre revizionism şi terorism, cerând luarea de măsuri pentru preîntâmpinarea atentatelor şi asasinatelor politice.

decembrie 12. În numele statelor membre ale Micii Întelegeri, N.T. adresează o notă ambasadorului Argentinei la Roma, José Maria Cantilo, prin care anunţă adeziunea Micii Înţelegeri la Pactul de neagresiune şi conciliaţiune de la Rio de Janeiro, semnat la 10 octombrie 1933.

Sfârsitul anului. N.T. este ales preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţionale de la Paris.

1935

ianuarie 11. N.T. participă la lucrările Consiliului Permanent al Micii Întelegeri de la Ljubljana care analizează semnificaţia şi implicaţiile acordurilor franco-italiene de la Roma (7 ianuarie 1935).

ianuarie 17-20. Consiliul Permanent al Înţelegerii Balcanice, întrunit la Geneva, examinează acordurile franco-italiene din 7 ianuarie 1935, reafirmând indivizibilitatea intereselor statelor membre.

februarie 7. Comitetul profesoral al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iasi îl propune, în unanimitate, pe N.T. drept candidat la Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1935.

februarie 25. N.T. face un demers diplomatic pe lânga P. Laval, ministru de Externe al Frantei, referitor la problema restaurării Habsburgilor în Austria.

martie 25-26. N.T. conferă cu Bogoljub Jevtic, prim-ministru şi ministru de Externe al Iugoslaviei, realizând un larg schimb de păreri în probleme ca: eventualitatea restaurării Habsburgilor, posibilitatea repudierii unilaterale a clauzelor militare ale tratatelor de pace de către Austria, Bulgaria sau Ungaria s.a.

martie 27. La Bratislava, N.T. are convorbiri cu E. Beneš, care subscrie la Protocolul de la Belgrad din 25-26 martie 1935, ce primeşte o formă finală şi devine document comun al ţărilor Micii Înţelegeri.

martie 31. La Paris, N.T. are convorbiri cu Pierre Etienne Flandin, prim-ministru al Franţei, Pierre Laval, ministru de Externe, şi Alexis Léger, secretar general al Ministerului de Externe francez, asupra situaţiei europene.

aprilie 3. La Londra, N.T. are convorbiri cu prim-ministrul Marii Britanii, James Ramsay MacDonald, şi Robert Vansittart, secretar permanent la Foreign Office, cu privire la situaţia internaţională.

aprilie 12-14. Conferinţa anglo-franco-italiană de la Stresa examinează consecinţele denunţării, de către Germania, a clauzelor militare ale Tratatului de la Versailles.

În calitate de preşedinte în exerciţiu al Consiliilor Permanente ale Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice, N.T. este consultat în numeroase rânduri de reprezentanţii celor trei state reunite la Conferinţa de la Stresa.

aprilie 15. Consiliile Permanente ale Micii Întelegeri şi Întelegerii Balcanice, întrunite sub presedinţia lui N.T., la Geneva, analizează rezultatele Conferinţei de la Stresa, exprimă interesul pentru încheierea tratatelor de asistenţă mutuală din sud-estul Europei, precum şi pentru succesul tratativelor proiectate în vederea realizării pactelor de securitate în Europa Centrala şi Europa de Sud-Est.

mai 9. La primirea lui Joseph Paul-Boncour, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri al Franţei, la Camera Deputaţilor, N.T. rosteste un discurs în care reafirmă liniile directoare ale politicii externe a României, locul şi însemnătatea relaţiilor româno-franceze.

mai 10-13. Consiliul Permanent al Înţelegerii Balcanice, întrunit la Bucureşti, sub presedintia lui N.T., salută Tratatul franco-sovietic de asistenţă mutuală şi analizează eventualitatea participării Înţelegerii Balcanice la un “Pact Mediteranean”. Consiliul Permanent al Înţelegerii Balcanice dezaprobă recomandările Conferinţei de la Stresa privind înarmarea Austriei, Ungariei, Bulgariei ş.a.

mai 22. N.T. este ales, pentru a doua oară, în Comisia de Cooperare Intelectuală Internaţională de la Geneva.

mai 28. N.T. este ales membru activ al Academiei Române.

iunie 2-8. N.T. efectuează o vizită la Londra, în cursul căreia discută, cu membri ai Cabinetului britanic, situaţia internaţională.

iunie 13. N.T. rosteşte un discurs la dejunul oferit în onoarea lui Alvin Mansfield Owsley, ministrul Statelor Unite ale Americii, cu prilejul încheierii misiunii sale în România, în care subliniază respectul poporului român pentru poporul american.

iulie 14. Guvernul român îl împuterniceşte pe N.T. să facă demersuri în vederea negocierii şi încheierii unui Pact de asistenţă mutuală româno-sovietic.

iulie 27. N.T. transmite ministrului român la Berlin disponibilitatea guvernului român de a încheia un tratat de asistenţă mutuală cu Germania, similar celui avut în vedere cu Sovietele, cu garantarea integrităţii teritoriale.

august 29-30. Consiliul Permanent al Micii Întelegeri exprimă poziţia statelor membre faţă de restaurarea Habsburgilor, de Anschluss şi de conflictul italo-etiopian.

septembrie 17. România este aleasă membru permanent în Consiliul Societatii Naţiunilor, cu 50 voturi din 52 votanti.

septembrie. La Geneva, N.T. are convorbiri neoficiale cu M.M. Litvinov privind eventualitatea încheierii unui Pact de asistenţă mutuală între România şi URSS, fără a purta negocieri efective în acest sens.

octombrie 11-14. În Comitetul de coordonare, creat de Adunarea Societăţii Naţiunilor, N.T. ia cuvântul în mai multe rânduri în problema stabilirii concrete a tipului de sancţiuni economico-financiare împotriva Italiei, formulând exigenţa aplicării lor operative şi integrale de către toate ţările.

octombrie 16-19. N.T. ia cuvântul în mai multe comitete şi subcomitete create expres de Adunarea Societăţii Naţiunilor în problema ajutorului mutual pe care trebuia să şi-l acorde ţările care au votat sancţiuni economice împotriva Italiei.

decembrie 13. N.T. răspunde, în Camera Deputaţilor, interpelărilor adresate de deputatul Gheorghe Brătianu (la 5 octombrie şi 26 noiembrie) dezminţind existenţa unor negocieri româno-sovietice pentru încheierea unui tratat de asistenţă româno-sovietic.

decembrie 14. N.T. se întâlneşte cu un grup de ziarişti latino-americani aflaţi în vizita în România si pronunţă un discurs în care elogiază spiritul latin, relevând totodată solidaritatea României cu statele latino-americane pe arena internaţională.

decembrie 20. Consiliile Permanente ale Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice, întrunite sub preşedinţia lui N.T., la Geneva, reafirmă hotărârea statelor membre de a aplica cu fidelitate şi rigoare prevederile Pactului Societăţii Naţiunilor şi de a duce o acţiune comună şi solidară în împrejurările internaţionale date.

1936

ianuarie 24. La cea de-a 90-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. prezintţ raportul Comitetului de Trei pentru relaţiile dintre Uruguay şi URSS.

martie 11. Consiliile Permanente ale Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice adoptă o atitudine de fermă dezaprobare a ocupării de către Germania a zonei demilitarizate renane.

martie 18. La cea de-a 91-a sesiune (extraordinară) a Consiliului Societăţii Naţiunilor, întrunită la Londra, N.T. rosteţte, în numele Micii Înţelegeri, un discurs condamnând actul agresiv al Germaniei hitleriste, cerând măsuri pentru întărirea securităţii şi legalităţii.

aprilie 9. La Geneva, N.T. are convorbiri cu Anthony Eden, ministru de Externe al Marii Britanii, în legătură cu eşecul politicii engleze de sancţiuni contra Italiei.

mai 4-6. Consiliul Permanent al Înţelegerii Balcanice, întrunit la Belgrad, analizează mijloacele cele mai eficace de aplicare a politicii regionale de securitate a organizaţiei.

mai 6-8. La Belgrad, se desfăşoară cea de-a X-a sesiune a Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri, care subliniază unitatea de gândire şi acţiune a statelor membre în problemele internaţionale la ordinea zilei: respectarea frontierelor şi a dispozitiilor tratatelor, independenţa Austriei şi restaurarea Habsburgilor, raporturile cu Franţa şi Anglia, cu Uniunea Sovietică, cu Italia, Germania şi Ungaria. Se hotărăşte convocarea unei reuniuni a şefilor de stat ai celor trei ţări membre în zilele de 6-8 iunie 1936, la Bucureşti.

mai 13. La cea de-a 92-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. susţine acordarea unui loc în Consiliu reprezentantului Chinei.

iunie 6-8. Conferinţa şefilor de stat ai ţărilor membre ale Micii Înţelegeri se pronunţă în favoarea încheierii unui Pact de alianţă unică între Franţa şi Mica Înţelegere, pentru crearea unui Comandament unic al celor trei armate şi pentru o atitudine similară cu cea a Franţei şi Angliei în problema ridicării sancţiunilor.

iunie 11. N.T. rosteşte un discurs la deschiderea Conferinţei de constituire a “Asociaţiei Presei Înţelegerii Balcanice”, ţinută la Bucureşti, în care, evocând trecutul statelor balcanice, relevă valenţele şi exigenţele colaborării statelor din această regiune, responsabilităţile şi posibilităţile presei în această operă.

iunie 15. N.T. rosteşte un discurs la dejunul dat în onoarea marchizului Lefèvre d’Ormesson, ministrul Franţei la Bucureşti, cu prilejul încheierii misiunii acestuia în România.

iunie 16. Cu prilejul încheierii misiunii diplomatice în România a dr. Ricardo Olivera, ministrul Argentinei la Bucureşti, N.T. rosteşte un discurs în care evocă relaţiile ţării noastre cu Argentina şi, în general, cu ţările Americii Latine.

iunie 17. La încheierea misiunii diplomatice în România a nunţiului apostolic, Valerio Valeri, N.T. rosteşte un discurs referitor la relaţiile ţării noastre cu Vaticanul.

iunie 26. La cea de-a 92-a sesiune a Consiliului Societăţii Naţiunilor, N.T. rosteşte un important discurs prin care respinge cererea guvernului chilian pentru reforma Pactului Societăţii Naţiunilor.

iulie 1. N.T. intervine, la Geneva, în Adunarea Societăţii Naţiunilor, protestând împotriva ieşirii violente a ziariştilor fascişti italieni faţă de Hailé Sélassié.

iulie 9. La Conferinţa de la Montreux, N.T. susţine necesitatea ca regimul Strâmtorilor Mării Negre să garanteze securitatea tuturor ţărilor situate în regiune.

iulie 13. N.T. este proclamat senator pe viaţă de Parlamentul român.

iulie 14. Prim-ministrul Gheorghe Tătărescu, Nicolae Titulescu, Ion Inculeţ si Victor Antonescu semnează o “platformă-program”, fixând liniile directoare ale politicii externe românesti, reconfirmând mandatul ministrului Afacerilor Străine în problemele internaţionale.

iulie 15. Consiliul de Miniştri al României aprobă în unanimitate politica externă promovată de către N.T., încredinţându-i mandatul de a urmări aceleaşi principii şi obiective.

iulie 21. La Montreux, N.T. elaborează, împreună cu M.M. Litvinov, comisarul pentru Afaceri Externe al URSS, un proiect de tratat româno-sovietic care urma să reglementeze, pe baza respectării reciproce a integrităţii teritoriale, independenţei şi suveranităţii, asistenţa mutuală între cele două state în cazul agresiunii împotriva unuia dintre ele.

iulie 29. Într-un interviu acordat ziarului “Le Temps”, N.T. formulează cererea României de suprimare a Comisiei Europene a Dunării, demonstrând incompatibilitatea între funcţiile acesteia şi suveranitatea statului român.

august 29. Sub pretextul unei remanieri guvernamentale, pentru “omogenizarea” Cabinetului, N.T. este înlăturat din guvernul condus de Gheorghe Tătărescu.

1937

aprilie 11. N.T. rosteşte, la Cap Martin, un discurs în faţa membrilor Societăţii medicale a litoralului mediteranean, în care îşi expune punctul de vedere privind metodele şi mijloacele de prevenire sau reprimare a agresiunii.

aprilie 23. N.T. se întâlneste şi conferă, la Cap Martin, cu André Tardieu şi Pierre Flandin, foşti prim-ministri ai Franţei.

aprilie 24-28. N.T. conferă, la Paris, cu Albert Lebrun, preşedintele Republicii Franceze; Léon Blum, prim-ministru; Yvon Delbos, ministru de Externe; Edouard Daladier, ministru de Război; Pierre Cot, ministru al Aerului; cu André Tardieu, Pierre Laval, Albert Sarraut, Joseph Paul-Boncour, foşti prim-miniştri; cu alţi foşti miniştri şi înalţi funcţionari.

mai 29. La Talloires, N.T. are convorbiri cu M.M. Litvinov, comisarul pentru Afaceri Externe al URSS, în care sunt abordate actualitatea şi perspectivele relaţiilor româno-sovietice, evoluţiile politice generale în Europa Centrală şi Răsăriteană, securitatea colectivă, viitorul Societăţii Naţiunilor.

iunie 2-14. În capitala Marii Britanii, N.T. are întâlniri şi convorbiri cu Anthony Eden, ministru de Externe; Winston Churchill, preşedinte al Comitetului pentru Pace şi Apărare; lordul Robert Cecil; lordul David Lloyd George; lordul William Tyrrell; sir Leith-Ross; sir Robert Vansittart; cu deputaţii Rothschild şi Norman Angell; cu fostul ministru John Robert Clynes şi cu Hugh Dalton, preşedintele Partidului Laburist.

iunie 3. La Londra, în Camera Comunelor, N.T. rosteşte conferinţa Despre metodele practice de a păstra pacea existentă.

iunie 4. La New College al Universitatii din Oxford, N.T. pronunţă discursul Situaţia internaţională a Europei.

iunie 9. Invitat de facţiunea laburistă din Parlamentul englez, N.T. rosteşte discursul Orientarea în politica internaţională a democraţiilor europene.

iunie 9. La Chatham House (Royal Institute for Foreign Affairs) din Londra, N.T. susţine discursul Este de dorit reforma Pactului Societăţii Naţiunilor?

iunie 14. N.T. vorbeşte în faţa Comitetului pentru Pace şi Apărare din Marea Britanie, prezidat de Winston Churchill, în legătură cu evoluţia situaţiei internaţionale şi atitudinea Marii Britanii faţă de evenimentele europene.

iunie 19. Universitatea Komensky din Bratislava îi conferă lui N.T. titlul de doctor honoris causa; cu acest prilej, rosteste cuvântarea Ordinea în gândire, amplă analiză a situaţiei internaţionale de la acea dată, prilejuind o subliniere a dezideratelor politice şi morale ale momentului.

iunie 27. N.T. rosteşte, la Bordeaux, o conferinţă la Congresul Asociatiei ofiterilor mutilaţi şi a foştilor combatanţi, în care subliniază exigenţa realizării de eforturi conjugate pentru a preîntâmpina tragedia unui nou razboi mondial.

noiembrie 28-29. N.T., însoţit de câţiva colaboratori apropiaţi, revine în România.

decembrie 13. N.T. publică, în ziarul “Universul”, articolul Eu şi Garda de Fier, în care se pronunţă împotriva mişcărilor extremiste.

decembrie. În alegerile generale, N.T. candidează în judeţul Olt pe listele Partidului Naţional Ţărănesc.

Printr-o telegrama adresată, din Saint-Moritz, lui Iuliu Maniu, N.T. cere înscrierea în Partidul Naţional Ţăranesc.

1938

octombrie-decembrie. Aflat la Saint-Moritz, Cap Martin şi Monte Carlo, N.T. face însemnări zilnice referitoare la evenimentele politice europene şi întrevederile sale cu diferite personalităţi politice.

1939

iunie 5. N.T. începe o vizita în Marea Britanie în cursul careia are întrevederi şi convorbiri cu: Neville Chamberlain, prim-ministru britanic; Edward Wood Halifax, ministru de Externe al Marii Britanii; Winston Churchill si Anthony Eden; cu David Lloyd George, lider al Partidului Liberal din Marea Britanie; Alfred Duff Cooper, prim lord al Amiralităţii britanice; cu William Maxwell Aitken Beaverbrook; sir F.W. Leith-Ross, consilier financiar al guvernului Marii Britanii; sir Robert Vansittart, consilier diplomatic al Foreign Office; Alexander Cadogan, subsecretar de stat la Foreign Office; cu reprezentanţi diplomatici acreditati la Londra.

iunie 6. N.T. acordă un interviu ziarului “L’Epoque” cu privire la negocierile anglo-franco-sovietice.

iunie 8. N.T. acordă un interviu ziarului “Daily Express”, privitor la acordul anglo-sovietic şi garanţiile franco-britanice acordate României.

septembrie 1. Armatele hitleriste invadează Polonia, dezlănţuind cel de-al Doilea Razboi Mondial.

septembrie 11. Din Saint-Moritz, N.T. adresează o telegramă regelui Carol al II-lea, în care face o analiză asupra situaţiei internaţionale a României, atrăgând atenţia asupra necesităţii pregătirii ţării pentru viitoarea conferinţă de pace.

octombrie 16. Aflat la Montreux, N.T. adreseaza un raport regelui Carol al II-lea în problema relatiilor româno-sovietice.

octombrie 17. N.T. adresează, din Montreux, regelui Carol al II-lea un raport în legătură cu locul Basarabiei în relaţiile româno-sovietice.

noiembrie 4. N.T. trimite lui Carol al II-lea un raport privind relaţiile româno-sovietice interbelice, eforturile diplomatice române pentru consolidarea statutului Basarabiei ca parte integrantă a României.

1940

ianuarie 5. N.T. îşi întocmeste testamentul, în care îşi exprimă dorinţa de a fi înmormântat la Braşov, în inima Transilvaniei.

martie 9. N.T. adresează un amplu memoriu lui Carol al II-lea privind relaţiile româno-sovietice, în care analizează istoricul Basarabiei, autodeterminarea din 1918, Tratatul din 1920, tratativele româno-ruse (sovietice) din anii 1921-1936, convorbirile Titulescu-Litvinov de la Talloires.

iunie 26-28. Guvernul URSS adresează două note ultimative României, cerând părăsirea imediată, de către administraţia şi armata română, a teritoriului Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

august 30. La Viena, se semnează documentele “arbitrajului” germano-italian (“Dictatul de la Viena”) prin care partea de nord-vest a Transilvaniei (43.492 km2 si 2.667.000 locuitori, în majoritate români) este smulsă României şi predată Ungariei horthyste. Germania şi Italia garantează noile frontiere ale României.

septembrie 7. Se semnează tratatul de frontieră româno-bulgar de la Craiova, prin care partea de sud a Dobrogei (“Cadrilaterul”, adică judeţele Durostor si Caliacra) intră în componenţa Bulgariei.

decembrie 10. N.T. adresează, din Cannes, o scrisoare prim-ministrului Marii Britanii, Winston Churchill, în care îşi exprima dorinţa de a se alătura acţiunii Aliailor.

1941

martie 17. N.T. se stinge din viaţă la Cannes, în exil, la vârsta de 59 ani.

martie. Ion Antonescu respinge participarea delegaţiei Partidului Naţional Tărănesc (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Mihai Popovici, Pan Halipa, Sever Bocu, Mihai Rautu, Ilie Lazăr, Aurel Leucutia, Nicolae Penescu şi Gheorghe Popp) la funeraliile lui N.T.

martie 21. Academia Română – prin vicepreşedintele ei, Ion Petrovici – aduce un înalt omagiu memoriei lui N.T.

martie 24. N.T. este înhumat în cimitirul Bisericii ruse “Sf. Mihail” din Cannes.